Close Sidebar
Type & Hit Enter To Search

de Motanov

A fost scurtă. Abia ce mă pregăteam să calc cu dreptul din față pragul școlii, când un motan burtos cu vestă m-a ridicat de ceafă și m-a aruncat înapoi în curte. Am mai încercat pe geam, pe coș, prin subterane, dar, oriunde scoteam capul, o felină cu prestanță mă prindea și mă dădea afară. Până la urmă, am convins un pisoi mai aventuros să mă bage la el în ghiozdan și să mă scoată numai după ce începe ora.

De data asta, n-am mai ajuns în curte, ci în biroul directorului. Burtosul cu vestă, ce să vezi.

— Cum te cheamă, obraznicule?
— Motanov. De ce nu mă lași, nene, să stau și eu la școală? Ce mă dai afară, n-am apucat să fac nicio prostie!
— Păi, ia spune, Motanoave, mai văzuși tu blană mov la noi în instituție?
— Da, vreo trei smocuri, dacă m-ați tot aruncat.
— Noi educăm doar pisici alb-negru, n-ai ce căuta aici. Du-te la Școala Color.
— Unde mai e și asta?
— Nu știu decât că există, dar locul anume e secret, probabil ca să scape de inspecțiile școlare, măgarii.
— Sunt și măgari?
— Mai știi… nu m-ar mira. Hai, valea, să nu te mai prind pe la noi!

Și iar am zburat ca un porumbel catapultat.

Am ajuns acasă și am certat-o pe mama că m-a trimis la școală să mă fac de râs și că m-a făcut mov, și până la urmă de ce sunt eu mov? și uite că mă-nchid în cameră și gherăi toată mobila, și afișele mele cu supereroi, le fac franjuri, și nici lapte nu mai beau până nu îmi cumpără vopsea să mă fac negru! Sau alb! Sau zebră!

***

A doua zi dimineață, am găsit o pisică verde pe fotoliu. Stătea picioare peste picioare și mesteca gumă. Când m-a văzut, a făcut un balon mare și m-a prins în el. M-a aruncat pe spate ca pe un sac, și-a luat la revedere de la mama cu o mișcare din coadă și duși am fost. Mirosul balonului în care călătoream era plăcut și adormitor, așa că, nicio surpriză, am adormit.

~ poate continuați pe cont propriu, poate la atelierul Adinei ~

Spre finalul anului, Brain Fitness, asociația noastră, a depus un proiect în concursul organizat de Telekom pe site-ul teimplici.ro. Ne face plăcere să ni se dea o temă de gândire și să venim cu idei, partea asta a fost mișto.

Din păcate, platforma a implicat și votul publicului. Asta ne-a făcut să ne simțim un pic penibil, să batem oamenii la cap să voteze. Poate credeți că era simplu! Nu, nu, nici pe departe. Pentru vot, trebuia să-ți faci un cont pe site (prima probă la care au căzut câțiva), apoi trebuia să regăsești proiectul pe site, care le ordona după popularitate și în care nu găseai proiectul decât dacă îl căutai după titlu (aici mulți au votat din greșeală alte proiecte sau au intrat într-un loop fără să poată ajunge la proiectul nostru). Plus că sistemul de vot putea fi fraudat (vai, nu e cazul doar în politică), până la urmă 1 vot = 1 adresă de mail, ceea ce puteai face pe bandă.

În orice caz, dacă tot l-am gândit și n-am ieșit în primii 10, am zis să punem proiectul aici, să rămână o urmă J Sau poate dă un finanțator peste el și îl facem! Feedbackul e binevenit.

Numele lui e Antrenament pentru carieră și a fost depus în secțiunea Educație – Pregătit pentru viață. E vorba despre orientare vocațională la nivel de liceu, care ar fi urmat să fie implementat între 15 ianuarie și 15 mai 2015. Bugetul total solicitat a fost de 3585 euro. Implicarea angajaților Telekom era și ea importantă.

antrenament pentru cariera academia motanov

  • Argumente – problema pe care o soluționează proiectul

Trecem prin școală din inerție: generală, liceu, facultate. Abia când ajungem aici realizăm că nu știm ce vrem să facem în viață, ce carieră ni se potrivește. E târziu.

Dintr-un studiu despre activismul civic al tinerilor (IMAS, 2011), p. 9: „Studenţii par a se teme de viitor, având deja instalată convingerea că locul de muncă va rămâne pentru ei multă vreme un deziderat. Dezvoltarea personală, acumularea de abilităţi profesionale şi perfecţionarea cunoştinţelor şi deprinderilor legate de o profesiune, condiţiile legate de avansare – într-un cuvânt dezvoltarea carierei – nu se constituie în criterii de orientare pe piaţa muncii. Locul de muncă este relaţionat de tineri în mod spontan cu banii, asociere care face ca viaţa profesională şi cariera să devină concepte golite de semnificaţia lor şi să se apropie mai mult de rezolvarea nevoilor primare. Acest complex atitudinal pare a fi destul de comun, putem vorbi de un risc al restrângerii aspiraţiilor în rândul studenţilor.”

Problema nepotrivirii între formarea oferită de învățământ și nevoile angajatorilor e cunoscută. Credem că intervenția necesară pentru o calibrare este la nivel de liceu, în clasa a XI-a, când starea de urgență legată de BAC și admitere încă nu s-a instalat și tinerii au timp să se gândească ce studii universitare li s-ar potrivi.

Metodele prin care fac aceste alegeri: respectând dorința părinților, eliminând opțiuni, mergând pe domeniul care îi atrage cel mai mult. Chiar și în ultimul caz, rămân întrebări: ce cred ei că îi învață acea facultate, cum cred că îi poate ajuta mai departe, în carieră?

Aici intervine proiectul „Antrenament pentru carieră”. Îi ajutăm pe elevii de clasa a XI-a dintr-un liceu din București să-și testeze presupunerile, să afle dacă ce își imaginează despre legătura studii-carieră/ce se întâmplă la job e și adevărat. Facem acest lucru prin întâlniri între profesioniști din anumite departamente din Telekom, HRi și elevi.

Pentru ca proiectul să fie sustenabil – să se reproducă anii următori, implicăm oamenii care influențează masiv cum se raportează elevul la viitor: director, diriginți și părinți. În grupul director + diriginți acționăm direct (coaching), pe părinți îi influențează mai departe diriginții.

Credem că dirigintele poate avea un rol mai mare, îi poate încuraja pe elevi să se gândească la viitor chiar dincolo de facultate, pentru că în funcție de cariera în care te vezi ar trebui să alegi facultatea.

  • Descriere proiect – descriere succintă cu obiective, concept, strategie, beneficiari, rezultate, impact

Obiective

O1. Susținere pentru o alegere informată a carierei pentru elevii de clasa a XI-a dintr-un liceu din București, în semestrul 2 al anului școlar 2014-2015.

O2. Susținere pentru replicarea proiectului independent de asociația noastră în fiecare an școlar.

Concept

„Antrenament în carieră” e genul de proiect care mizează pe obținerea sprijinului mai multor stakeholderi și e doar parțial directiv. Ce înseamnă asta?

Vrem să implicăm directorul liceului, diriginții, elevii, părinții (indirect), profestioniști din Telekom invitați să vorbească despre activitatea și pregătirea lor, experți în profile de carieră – HRi din Telekom, autoritățile care definesc calitatea în învățământul preuniversitar (ARACIP).

Deși o parte dintre activități sunt fixate, sunt genul care ele însele pot naște planuri pentru alte activități care să urmeze obiectivele în viitor. De exemplu, ședințele de coaching pe care le-am prevăzut pentru director și diriginți, tocmai pentru că sunt de coaching, nu vor impune direcții de urmat pentru ca școala să îi ajute mai mult pe tineri să se orienteze în carieră, ci vor explora posibile soluții care vor veni de la directori și diriginți. Dacă ei își asumă un rol în orientarea vocațională, sigur găsesc soluții pentru a-l manifesta concret.

Alt exemplu. La finalul acestui pilot pentru care cerem finanțare, vom realiza împreună cu directorul și diriginții, și cu idei de la elevi, un plan pentru seria din anul următor, așa încât continuarea să nu rămână în aer, ci să fie chiar ușor de realizat.

Am ales să propunem un program care să se desfășoare chiar în liceu, pentru că „sistemul” e o forță, depinde ce faci cu ea. În orientarea vocațională poate avea un impact incomparabil mai mare decât ar avea un atelier alternativ, în afara școlii. Cu instrumentele potrivite, încredere și pornind de la mic spre ambițios, sistemul chiar se poate reforma.

Strategie

Proiectul durează 4 luni (15 ianuarie-15 mai) și are mai multe tipuri de activități prin care vrea să-și atingă obiectivele :

*Chestionar pentru elevi din care aflăm spre ce zone de carieră și studiu tind, cum se informează pentru alegerea facultății, de ce țin cont, ce le lipsește, ce idei au despre cum ar putea să îi ajute liceul

*Coaching cu directorul și diriginții pentru identificarea modurilor în care ar putea ei ajuta la orientarea vocațională a elevilor

*Crearea și publicarea (pe o secțiune dedicată proiectului pe site-ul Academiei Motanov) de articole și interviuri utile ca sursă de informare pentru tineri apropo de orientarea profesională

*Întâlnire între elevi și profesioniști din zonele de carieră de interes pentru ei + HRi (angajați Telekom)

*Comunicarea proiectului către media pentru atragerea interesului și a susținerii

*Evaluare, idei noi și plan pentru anul următor

Beneficiari

Elevii din 8 clase de clasa a XI-a dintr-un liceu din București.

Rezultate

200 de elevi dintr-un liceu din București participă la 7 întâlniri în care află povești de carieră de la specialiști în domeniile care îi interesează. Află cum s-au format acei profesioniști, ce provocări au întâmpinat, ce fac în fiecare zi la serviciu, cum au învățat ce folosesc în fiecare zi la serviciu. De la HRi află ce contează la angajare – facultate, voluntariat, cum obții un internship, ce înseamnă să lucrezi într-o companie mare versus alte direcții – antreprenoriat, cercetare, stat, etc.

Directorul și 8 profesori își asumă un rol în orientarea vocațională a elevilor și identifică modul în care îi pot ajuta pe elevii cu care lucrează.

Chestionar care poate fi aplicat în fiecare an în liceu, de către diriginți.

Minim 60 (1 pe zi, 3 luni) de articole și interviuri pe teme legate de orientarea vocațională publicate pe secțiunea proiectului pe site-ul Academiei Motanov. 7 înregistrări audio ale întâlnirilor publicate pe site.

Impact

200 de elevi au în urma proiectului și mai multe întrebări și sunt mai preocupați să se informeze pentru alegerea carierei. În final, poate aleg o direcție care li se potrivește mai mult.

Directorul și 8 profesori rostogolesc în cancelarie și în ședințele cu părinții acest bulgăre al puterii de a ajuta elevii să-și aleagă un drum și propun idei pentru îmbunătățirea proiectului anul următor.

Cele 60 de articole rămân acolo permanent și sunt o sursă de informare pentru oricine e interesat, nu doar pentru elevii de clasa a XI-a din acel liceu. Secțiunea poate continua să fie actualizată prin contribuții voluntare sau poate că liceele se vor gândi să facă pe site-urile lor secțiuni asemănătoare, în care să invite și alumni să-și spună povestea de carieră.

Poate împreună cu ARACIP (partener instituțional) vom putea face recomandări, vom identifica modul în care orientarea vocațională poate deveni o preocupare în toate liceele din București și, în câțiva ani, și din țară.

  • Activități

Identificăm liceele deschise la ideea de a-și susține elevii în orientarea vocațională, apelând la ARACIP, partener instituțional care cunoaște activitatea liceelor și provocările. În urma întâlnirilor cu directorii liceelor de pe lista scurtă și a consultării Telekom (Dacă alegem un liceu absolvit de un om Telekom care joacă un rol important în proiect, șansele de succes cresc, cum toți punem mai mult suflet când e vorba de liceul nostru.)

Programatorul customizează o secțiune pe site-ul Academiei Motanov (motanov.ro), dedicată proiectului: aici vor fi publicate articole și interviuri legate de orientarea în carieră la nivel de liceu și update-uri privind desfășurarea proiectului – utile toturor celor interesați din țară. Tot aici pot fi uploadate și înregistrările audio ale celor 7 evenimente din liceu.

Realizăm chestionarul care va fi completat de elevi, urmărind să aflăm care sunt înclinațiile și domeniile lor de interes, de ce se tem în ce privește alegerea unei direcții de carieră, ce ar vrea să afle, care sunt sursele lor de informare, cum cred că îi poate ajuta liceul în orientarea vocațională.

Coordonatorul de proiect și de comunicare (numit în continuare CPC) realizează planul de comunicare și planul editorial pentru conținutul publicat pe secțiunea dedicată a site-ului. Dă brieful pentru realizarea vizualurilor pentru identitatea online a proiectului și pentru rollupul afișat la evenimente.

Vizitele inițiale la liceu pentru crearea unei relații de încredere cu directorul și 8 diriginți de clasa a XI-a vor fi realizate de CPC + coach-ul (ședințele de coaching sunt ulterioare).

Din comunitatea de oameni pasionați de scris pe careo avem, CPC alege un om care să scrie articolele și interviurile – publicăm min 1 pe zi, timp de 3 luni. Articolele din secțiunea dedicată vor fi sharuite și pe pagina de FB a Academiei Motanov (facebook.com/AcademiaMotanov). Un post pe săptămână va fi sponsorizat, pentru a ajunge la un target mare și controlat. Unul pe săptămână va fi sharuit și pe pagina Revistei de Povestiri, cu peste 9000 de fani.

Proiectul prevede 2 feluri de coaching: 4 ședințe de coaching 1 la 1 cu directorul (una pe săptămână) și 4 ședințe de coaching de grup cu cei 8 diriginți (una pe săptămână). Obiectivul pe care se face coaching e susținerea elevilor în orientarea vocațională. Modurile de a împlini acest obiectiv vor fi generate de diriginți și de director și vor fi folosite în faza de evaluare și plan nou pentru anul următor și de către diriginți în raportul cu părinții și alți profesori. Ședințele de coaching vor avea loc într-o ceainărie, pentru ca targetul să fie relaxat, desprins de grijile profesorale urgente.

CPC comunică Telekom rezultatul analizei chestionarelor, realizează calendarul și formatul întâlnirilor din liceu și asigură locul, identificarea și repartizarea invitaților în întâlniri, faptul că înțeleg despre ce e nevoie să vorbească. CPC asigură un fotograf, așa încât comunicarea post-eveniment să fie vizuală.

Cele 7 evenimente care iau forma unor întâlniri între min 30 de elevi și 1 profesionist din zona de interes a elevilor + 1 HR se vor desfășura la liceu, o dată pe săptămână, în bibliotecă, într-o clasă, în sala de sport (recomandat – amuzant, informal și legat de ideea de „antrenament în carieră”) sau în sala de festivități.

Ultima fază e cea de evaluare și de reunire a ideilor noi generate din diverse părți (director, diriginți, elevi, părinți, ARACIP, invitați Telekom) de-a lungul proiectului. Accentul cade pe sustenabilitate, adică pe asigurarea tuturor celor necesare ca proiectul să poată continua independent în viitor. Chiar și dacă angajații Telekom nu se vor mai implica ca exemple de trasee de carieră în viitor, diriginții pot identifica părinții cei mai potriviți să fie invitați. Pt elevi, va fi folosit același chestionar și în anii următori în aceleași scopuri enumerate mai sus. Partea de coaching poate să nu mai fie necesară în anii următori dacă influența directorului și a diriginților în cancelarie a fost puternică. Pentru partea de conținut util elevilor, liceul poate crea o secțiune pe site-ul propriu și poate cere alumni să scrie poveștile lor de carieră. Conținut pot scrie, elevii, profesorii, părinții.

La finalul proiectului, iceul (directorul) trebuie să fie dotat cu toate instrumentele necesare pentru a continua susținerea orientării vocaționale a elevilor și în viitor – pași, responsabili, parteneri, timeframe. Dacă mindsetul la nivel de director se schimbă, totul se schimbă. Where there is a will, there is a way. Și nu va fi numai voință, va fi și experiența unui proiect reușit și mândria care decurge de aici, mai ales că această experiență reușită va fi promovată, împreună cu toți cei care au contribuit la ea. Aici ajutăm și la reabilitarea imaginii profesorilor și la creșterea încrederii în capacitatea lor.

Mulțumim Emei Ignățoiu și revistei La Punkt pentru cele 3 întrebări despre proiect, la care am răspuns în interviu.

Până la următoarea încercare ratată, Academia Motanov se ține de treabă, am stabilit datele pentru a doua ediție a atelierului de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti și pregătim un atelier de desen cu o metodă de predare cu totul neplictisitoare, tot pentru puștani.

Poate mai țineți minte când ceream recomandări de asociații care se ocupă de copii? Aveam de gând să facem un atelier de scriere creativă, asemănător cu cel din portofoliul nostru, pro bono. Ei bine, s-a întâmplat.

Prin parteneriatul cu Ajungem Mari, superprofele noastre voluntare, Ema Ignățoiu și Eli Bădică au început în octombrie un astfel de atelier, cu întâlniri sâmbăta dimineața la un centru de plasament din București, la care participă în jur de 20 de copii zgubilitici. Dar nici fetele nu sunt mai prejos.

Pentru că iată ce fac ele la atelier: dialoguri cu personaje preferate în situații neobișnuite, povestiri care să conțină 5 cuvinte care n-au nicio legătură între ele, jocuri de cadavre exquis, povestiri-colaj, poezii (de fapt, am înțeles că e vorba de rap!), povești colaborative, povești pornind de la imagini, câteodată citesc, câteodată chiar dansează. Copiii își antrenează exprimarea orală și în scris și își dau seama că scrisul e fun.

scriere creativa pro bono voluntariat

Cine sunt profele noastre? În primul rând, le-am prins pentru că sunt absolvente ale atelierului de scriere creativă organizat de Revista de Povestiri. Avem acolo o comunitate de alumnei și alumnițe dispuși să se implice în proiectul nostru în viitor (plănuim să continuăm cu alt centru în februarie). Altfel, Ema scrie în La Punkt și tocmai își lansează o carte de poezie, Eli scrie pe Bookaholic, pe amândouă le puteți vedea la cele mai mișto evenimente literare din țară.

Pentru că au fost cuminți și s-au jucat cu noi, copiii vor primi un mic cadou de Moș Nicolae, mai degrabă simbolic. Cu toate că nu știm ce simbolizează urechile-animal!

cadou mos nicolae

Și acum vă lăsăm cu „operele” 😀

Era odată un robot care mânca mere și tocăniță și trăgea cu laser și avea putere de teleportare.

***
Ciki se plimba prin pădure și deodată zări un copac suspect și se gândi:
„Ce copac prost!” Și se întoarse cu spatele.
Deodată, copacul se ridică și îi trase una peste ceafă. Atunci el își scoase sabia de la curea și îi spuse:
– Vrei să ne batem, copacule?
– Fii sigur că da!
Și fuse o luptă crâncenă, iar Ciki îi trase una la rădăcini, iar copacul spuse:
– Au! Au! Au! Rădăcinile mele!
– Așa îți trebuie dacă te pui cu mine!
– Ho, ha, ha, oricum nu mai ai ce face!
Dar copacul nu știa că Ciki vorbea limba animalelor și chemase animalele la el și l-au mâncat pe tot și n-a mai rămas nimic.

***
Și acolo a luptat cu un dinozaur care îi spuse:
– Vrei să recunoști că ești un prost?
– Nu! Dar îți voi tăia cele cinci capete și cozi!
Și, după, intră în burta lui și acolo se luptă cu un burtozaur.
– Hai să ne batem! spuse el.
Ciki spuse:
– Bine!
Și îi tăie și lui burta și îl spintecă.
Și când ajunse la locul din pădure, locul îl înghiți și îl duse pe Soare, unde se luptă cu pui de foc:
– Hangard, angard, vă voi distruge.
Și după ce îi învinse, se produse un portal și îl duse pe Marte și acolo s-au transferat pe Venus și de pe Venus pe Pluto și după într-un vulcan de pe planeta Vali.

***
Ursul e în pădure și stă într-un cort. El are cercei de aur. Vine o furtună și un lup cântă la vioară.

***
A fost odată ca niciodată un vis atât de frumos de parcă n-ar fi nu s-ar povesti. Visasem eu o prințesă pe nume Raisa, care era atât de frumoasă și atât de tânără. Întâlnise în visul meu un prinț atât de frumos.
Căzusem eu în brațele tânărului prinț. Îmi zicea mie cu drag „te-ai speriat, prințesă atât de frumoasă? Ești bine? Te rog să îmi zici cum te cheamă.” „Eu îți zic, dar nu zici la nimeni, că dup-aia îmi sare mie în cap. Pe mine mă cheamă prințesa Raisa.” „Of, Doamne”, zice prințul, „te iau pe tine că ești atât de frumoasă. Și te potrivești.” „Tinere prinț, dar nu știu dacă este de acord tatăl meu.” „Pot să vin cu tine la palat.”
Ajunse prințesa cu prințul la palat. „Dacă vrei să îmi dai aur, catralioane, diamante. Îmi faci un castel.” „Da, majestate.”
A treia zi prințul se duse la castel. „Mi-ai adus ce ți-am poruncit?” „Da, majestate, uitați-vă pe fereastră! Să vedeți ce castel minunat.” „Ce minunat castel! O iei de soție pe fata mea.”

povesti scrise de copii centru plasament

***
Era o zi de primăvară atât de frumoasă și de caldă încât Alice hotărî că era mai bine să facă ora de istorie la umbra unui copac mare din grădină. Anne, sora sa, începu să-i citească din carte, dar Alice asculta doar pe jumătate. Coronița din margarete pe care o făcea pentru pisicuța sa, Dimar, era mai importantă. Și, în plus, cartea nici măcar nu avea poze, își spunea ea în gând, plictisită.

***
Într-o dimineață, m-am dus la poliție cu ojă în buzunar, pentru că un bucătar a fost amenințat cu un pistol. Poliția s-a uitat pe camere și a văzut persoana care l-a atacat pe bucătar. Persoana care l-a atacat pe bucătar avea o pălărie pe cap.

***
În prima zi, am fost la cules mere. Am cules aproape toate merele din pomi. După aceea, a doua zi, am avut un concurs la școală. Colegului meu i s-a stricat robotul. Când m-am întors acasă, mama a făcut o tocăniță foarte bună. Am văzut poliția când a tras cu laserul și a teleportat un om.

***
Eu am fost de dimineață la poliție să declar că bucătarul mi-a pus în supă ojă. Când m-am dus la el, m-a amenințat cu pistolul. Bucătarul avea o pălărie pe cap, unde ținea pistolul.

***
– Alo, Zorro? Vrei să mergi la un meci de fotbal?
– Desigur, cine joacă?
– Barcelona cu Steaua.
– Cu cine vrei să fii în echipă?
– Eu vreau să fiu cu tine în echipă.
– Da, dar eu sunt în echipă cu Barcelona. Vrei să fii și tu?
– Da.
– La ora 1:00 să fim acolo, pentru că începe meciul. Ne întâlnim la poartă.
– Dar ce trebuie să aduc?
– Tu trebuie să aduci echipamentul de fotbal și ghetele de fotbal și apă. Câștigăm.
– Da.
Am câștigat cu 3 – 2. Am luat Cupa Mondială.

***
Într-o dimineață, am plecat spre peștera secretă. Când am ajuns, am coborât din autocar și ne-am îndreptat spre peștera cu aur.
Acolo era și un cântăreț, care cânta la vioară. În spatele meu era și un urs, care era furios. Lângă cântărețul acela era un cort în care dormea cântărețul.
Afară era o furtună grea și puternică. A fost o zi urâtă cu tunete.

***
Într-o seară am văzut un monstru cu gheare lungi, înainte să mă culc. Mi-am pus căciula pe cap, mi-am făcut un compot, l-am vărsat fierbinte pe el și am început să aud urlete de groază.

***
Colaje
Departe era Eli. Domnitorul era urât, răul era plecat. Alina sare în cameră. Înăuntru este o placă nouă.
Eli seara stă în bancă, are o riglă în mână, mănâncă supliment, are frați, are mamă, este jumătatea mea. Eli spune „mamă”, dar frații ei sunt triști.

***
Cadavre exquis
Angelina Jolie se împiedică cu Superman, noaptea, în pădure.
Scufița Roșie se duce la bunica cu un drogat, joi seara.
Poștașul se dă de-a dura cu lupul în pat, de Paște.
Moș Crăciun se plimbă cu bicicleta cu bunica în cinema, noaptea la 2:00.

Suntem tare mândri că am prins de coadă acești doi pisoi care, după cum veți citi, scriu atât de bine. Ei vor scrie pe blogul Academiei Motanov unul-două articole pe săptămână fiecare, pe teme legate de atelierele noastre pentru copii. Să facem prezentările!

Ionuț Petraru

Ionuț Petraru

Veneam din Focșani. Orașul are două străzi și patru mașini care de obicei sunt parcate în fața secției de poliție. Prima oară am stat șase zile în București. Am dat examenul de admitere la Facultata de Jurnalism și Științele Comunicării, am vizitat Cișmigiul și Herăstrăul, am fost admis, m-am întors acasă. Pentru mine Capitala era un loc verde și frumos. Apoi m-am și mutat în „orașul cu metrou”. M-au întâmpinat foamea, gândacii de cămin, spălatul hainelor la mână, aglomerația, hărmălaia, secretariatul facultății și cărțile de teorie, care începuseră să-mi ucidă pofta de a citi. Atunci am decis să devin asasin. Glumesc. Nu fac ce-mi place pentru bani.

În primul an de facultate mi-am perfecționat discursul de prezentare: „Salut! Sunt Ionuț (de multe ori și Petraru) și am venit la Jurnalism pentru că.” Chiar dacă o făceam pe antisocialul, am cunoscut oameni mișto cu care am mai epuizat câte o bere. Tot cu ei am început să descopăr și culoarea Bucureștiului. Cenacluri, workshop-uri, lansări de carte, concerte, anticariate… lista e lungă. Cert este că am supravieţuit până în anul trei de facultate cu ajutorul evenimentelor de acest tip. Şi a conservelor.

Sunt conștient că cele mai multe persoane știu ce vor să facă și unde trebuie să ajungă. Eu nu vreau să știu. Îmi place să experimentez și să învăț cât mai multe (de obicei prin studiu individual). Așa am reușit să intru în lumea șahului, să joc tenis de  masă, să învăț tot felul de programe de editare foto, audio, video etc. Pe lângă acestea, am o relație specială cu anime-urile, filmele bune și vinul roșu.

Niciodată nu am vrut să fac ceva anume, dar toate acţiunile mele au avut un trunchi comun, din care fac parte: scrisul, cititul, imaginaţia, arta şi probabil altele în legătură directă cu acestea, dar care nu îmi vin acum în minte. Ideea e că, aşa cum am spus şi mai sus, nu fac ce-mi place pentru bani. Şi dacă o activitate implică un cuvânt cheie din trunchiul meu de pasiuni, atunci sunt încântat. Aşa m-am gândit să intru şi în gaşca lui Motanov.

Andreea Mazilu

Andreea Mazilu

E un oraş mare pentru un pisoi ca tine. Aşa îmi povestea mama. Am fost singurul pui al familiei, ai mei m-au răsfăţat şi protejat, dar nu prea m-au lăsat să ies din casă. Eram deja mare când am început să explorez Bucureştiul în care am crescut. M-am rătăcit de câteva ori, mi-am făcut prieteni şi, cumva, am ajuns la facultate. De ce jurnalism, nu ştiu să-ţi spun, dar poţi să fii sigur că toţi profesorii sunt măcinaţi de această curiozitate. De cele mai multe ori însă, „pentru că-mi place să scriu” este un răspuns satisfăcător. Acum sunt în ultimul an şi încerc să-mi dau seama ce înseamnă „licenţă”. Am căutat cuvântul în dicţionar, dar tot nu m-am lămurit ce vor oamenii aştia de la mine.

În timpul liber mă visez geniu creator sau măcar designer. Îmi place să imaginez colecţii vestimentare care rămân doar pe hărtie, împletesc şi cos, construiesc bijuterii şi alte mărunţişuri. Aş vrea să mă modernizez, am auzit la facultate de design digital şi mi-ar plăcea să fac asta, dar încă nu ştiu niciun program de editare. Dacă mă cauţi prin oraş, s-ar putea să nu mă găseşti. Sunt un pisoi cam leneş şi prefer să moţăi pe un fotoliu sau să mă uit la filme, în intimitate. Uneori mă delectez cu puţină ciocolată sau lapte slab alcoolizat.

Pe Motanov l-am cunoscut de curând. Mi-a propus să ne jucăm împreună, probabil a auzit că mă descurc bine cu ghemele. M-a cucerit cu şarmul şi experienţa sa, mi-a explicat despre Academie şi cum plănuieşte să-şi împartă cunoştinţele cu toţi copiii care vor să-l cunoască. Bineînţeles că am acceptat imediat să-l ajut, îmi plac oamenii şi puii lor. Sunt sigură că o să fie o experienţă plăcută şi o să încerc să-mi îndeplinesc sarcinile cât mai bine. Din păcate nu stau prea bine cu timpul, dar mă descurc. Până atunci însă, îmi pare bine de cunoştinţă. Numele meu este Andreea şi îţi urez bun venit pe blogul Academiei Motanov!