Close Sidebar
Type & Hit Enter To Search

Povestire scrisă de Ana Cîrlomanu la ediția din toamna lui 2017 a atelierului de scriere creativă cu Adina Rosetti.

Era mijlocul nopţii. Tot satul de pe insulă era puternic. Atât de puternic încât putea dărâma dragoni.

Tata e fierarul. Eu nu am voie să lupt. Sunt prea slabă. Aşa îmi spun toţi. Nu mă deranjează. Îmi place şi mă descurc cu fierul şi toate cele. Unul dintre dragoni are o lavă care, după ce se întăreşte, e foarte puternică. A capturat tata unul din acela. Îl folosim pentru armele satului. E uşor, fiindcă el mănâncă pietre mari şi mici, gri şi negre, uşoare şi grele.

Lupta a început cu dragonul verde. Scuipa foc şi zbura. Apoi au venit: dragonul veninos, dragonul albastru, dragonul roşu, dragonul galben, dragonul portocaliu… Vai! Nu! Atacul dragonului roz era îngrozitor!

Pagina dragonului roz:

Zboară cu viteza de: 10 000 km / oră.

Mărimea: 6 000 metri înălţime, 4 000 metri lungime

Putere: foc, ceaţă, apă clocotită, fulger, spini, coadă sfâşietoare

Culoare: roz

Ochi: 10

Urechi: 10

Nasuri: 1

Guri: 1

Dinţi: 1 000

 

Nu puteam învinge dragonul roz. S-a auzit urletul dragonului roz şi toţi ceilalţi dragoni s-au retras. Ce noroc!

(…)

— Pleacă! spuse liderul satului. Eşti fată, pleci!

— Şi celelalte fete? întreb eu.

— Fetele pleacă din sat. Toate sunt pe cont propriu. Nu aveţi voie să vă uniţi şi să supraviețuiți împreună. Nu lupţi, nu ai loc în sat. Fă-ţi bagajele! a spus el.

Mi-am făcut bagajele. Am luat toate armele mele, haine de piele, lână, o găină, o oaie, cărbuni, hărţi, colecţiile, dragonul cu lavă de metal şi un topor.

(…)

Timpul a trecut. Deja aveam 16 ani. Îmi construisem o casă, un pat, un gard, o poartă şi un coteţ. Aveam mai multe găini. Din liane îmi făcusem o sfoară cu care o duceam pe oaia mea la păscut. Casa mea era lângă un râu curat. Aveam în spatele casei o grădină de legume şi fructe.

Lucram la proiectul „Submarin-barcă”. Obţineam greu sticla, dar, în final, am reuşit: o operă din metal, sticlă şi lemn. Scaune din piele, circuit din cabluri de plastic, lână sub pielea scaunelor șiiii… o oglindă pentru periscop.

Vedeam peşti. Aveam peşti. Mâncam peşti. Vânam peşti. Fusese o zi grea. Aveam capcane pentru peşti. La cină: pește cu salată. Descoperisem paharul. Beam din pahare. Aveam pahare. Foloseam pahare. Pe scurt, duceam o viaţă păhăgreapeștească.

Dragonii atacau. Mi-am luat armura din metal de dragon, sabia, bilele cu sfoară şi alte arme. Am ucis toţi cei cinci dragoni ce atacaseră. Apoi mi-a venit o idee: să mă întorc în sat.

Nu a fost uşor. Prima oară am străbătut stâncile, apoi pădurile şi munţii, unde am înnoptat şi, în final, am ajuns în sat. M-au primit. Pe 1 ianuarie au atacat dragonii. 20 de oameni au murit. Eu eram printre supravieţuitori, dar dragonul roz venise cu puii săi. I-am simţit coada plină de ace şi spini şi apoi m-am întors alarmată. M-a împins într-o prăpastie şi am ştiut că o să mor, dar nu am murit.

Dragonul albastru se pregătea să atace nişte boi, când am căzut pe spinarea lui. Era enorm! Am scos o sabie, am tras de blana lui şi el a zburat fix spre dragonul roz. Asta aşteptam! Am sărit pe dragonul roz şi i-am băgat sabia în gât. A căzut lat, iar puii săi au murit de spaimă (au făcut infarct).

De atunci, dragonii nu au mai atacat şi am trăit în pace.

Apasă fără frică

Start the conversation

Success
Your comment is awaiting moderation.