Close Sidebar
Type & Hit Enter To Search

Povestire scrisă de Lia Bănuță la ediția din toamna lui 2016 a atelierului de scriere creativă cu Adina Rosetti.

Lia

Azi a fost o zi tare urâtă. Am avut teste la fiecare materie, chiar şi la SPORT! De la atâta stat în bancă, mă doare spatele. Acum stau în pat, lumina-i stinsă, dar eu nu pot să dorm. Mă zvârcolesc, mă întind, mă învelesc, mă dezvelesc, dar nimic.

Trece o oră. În sfârşit, simt că ochii mi se închid. Mă zvârcolesc şi văd plutind prin faţa ochilor păianjeni şi vrăjitoare. Apoi răsare luna şi toate dispar.

Țârrrrrrr! Țârrrrrrr! Țârrrrrrr! Mă trezesc şi apăs pe buton. Mă dau jos din pat, îmi simt spatele greu. Mă duc în faţa oglinzii să mă pieptăn şi văd că în spate mi-au crescut aripi. Iau o pernă şi țip în ea, apoi dau două găuri în cămaşă prin care să îmi scot aripile şi îmi pun fusta. Mă îmbrac cu o geacă, ies din cameră, mă duc spre uşă şi mă încalţ. Mami vine şi ea, îmi ia ghiozdanul şi ne ducem în parcare. Ne urcăm în maşină şi pornim spre şcoală. Când ajung în clasă, începe ora de fizică, îmi scot haina şi rămân în hanorac. Urmează un test. Nu pot să stau bine în bancă, dar suport.

În pauză ies afară şi încep să mă joc cu nişte colege. Hanoracul mi se ridică până la umeri, iar Nicola, Carina şi Andreea îmi văd aripile. „Vă explic în clasă”. Când ajung în clasă, le spun toată povestea. Apoi Carina mă întreabă:

— Dar poţi să zbori cu ele?

— Nu am încercat…

— Hai să încerci acum, zice Andreea.

— Ştiu şi eu…

—Hai, Lia! zice Nicola.

— Of, bine! zic eu şi mă arunc pe fereastră.

Vântul suflă pe lângă mine, e o senzaţie uimitoare. Îmi deschid aripile, încep să planez prin aer, mă întorc şi intru pe fereastră….

VA URMA

Apasă fără frică

Start the conversation

Success
Your comment is awaiting moderation.