Scopurile atelierului de scriere creativă, de când a început el, în 2014
Nu cumva să credeți că ambiția noastră este să-i transformăm pe copii în mari prozatori și poeți. Asta se poate întâmpla mai târziu și depinde de ce își vor dori ei. Până la majorat, important e să citească mult, cât mai mult. Și uite așa am ajuns la primul scop: să le trezim apetitul pentru citit.
Al doilea scop e mai degrabă legat de scris, cum era și de așteptat. Îi vom purta pe copii într-o călătorie în care vor învăța cum se construiește o narațiune, de unde vine suspansul, ce spunem cititorului și ce lăsăm nespus, cum facem un dialog captivant, cum ne punem rotițele imaginației în mișcare, cum ne jucăm cu personajele și cu perspectiva din care povestim.
Pentru că fără teme ne ies poveștile pe cealaltă ureche
Copiii vor primi teme de scriere creativă legate de subiectul discutat, pe care le așteptăm pe mail.
Structura atelierului de scriere creativă
Avem 6 ședințe, ce facem cu ele? Le împărțim așa, în principiu, dar ne adaptăm pe parcurs la ce îi stimulează pe copii și nu explicăm aici tot, să mai rămână și suprize:
Ședințele 1-2: Rețeta unei povești reușite: vom încerca să răspundem împreună la câteva întrebări: ce este o poveste, cum construiesc narațiunea, care sunt etapele unei povești, cum se construiește suspansul, cât dezvălui cititorului, ce las nespus.
- Să ne cunoaștem prin intermediul poveștilor.
- Unde fugim în imaginație? Ne ajută poveștile.
- Dacă animalul/ jucăria/ obiectul cu care intri cel mai des în contact ar putea spune o poveste despre tine, cum ar fi ea?
- Avem imaginație, ce facem cu ea?
- De la fereastra mea…
Ședințele 3-4: Spaima foii albe de hârtie. Tehnici de declanșare a imaginației cu ajutorul unor exerciții de tipul „ce i-ar spune robinetul chiuvetei”, interviu cu un personaj celebru. Dialogul și rolul lui într-o poveste. Povești fără dialog. Tehnica scrierii libere.
- Dicționarul alandala
- Misterul sticlei de plastic
- Cuvinte frumoase versus cuvinte urâte
- Jumătăți de poveste
- Story cubes
Ședințele 5-6: Cum construiesc un personaj, personaje pozitive, negative. Schimbarea de perspectivă (Hansel și Gretel povestită din perspectiva potecii din pădure). Tipuri de jurnal și importanța lui pentru un scriitor.
- Regele tuturor sălbăticiunilor
- Jurnalul unui naufragiat
- Cum se naște un personaj
- Metoda secretă de a opri timpul.
Vom citi pe de-a-ntregul sau fragmente din Cabaretul cuvintelor, de Matei Vișniec, Regele tuturor sălbăticiunilor, de Maurice Sendak, Povești la telefon, de Gianni Rodari, Unde fugim de-acasă, de Marin Sorescu, Alice în țara minunilor, de Lewis Carrol și Lumina e ca apa, de Gabriel Garcia Marquez.
La final, vom publica pe blog cele mai reușite povestiri ale juniorilor.
(Înainte de pandemie, tipăream o mică revistă, câte un exemplar pentru fiecare participant, în care includeam cele mai bune texte ale copiilor. Arhiva revistelor tipărite până acum: unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă)
Câteva interviuri cu copii care au trecut pe la noi – interviu cu Maya, interviu cu Ioana, interviu cu Daria – absolvente de atelier.
Detalii organizatorice
Le găsiți pe toate pe coloana din stânga. Pentru orice nelămuriri, sunați-o pe Simina Diaconu la 0732009198 sau scrieți-i la simina at motanov punct ro.
Antrenoarea atelierului
LAURA PAMFILOIU se prezintă:
De când mă știu am trăit printre cărți și copii, iar școala a fost dintotdeauna a doua mea casă unde, dintr-o bancă mai mică, doar m-am mutat într-una mai mare, în rolul profei de engleză. Acum nici nu m-aș putea imagina într-un alt loc și pot spune că viața mea are două anotimpuri, respectiv școală și vacanță. Cum frați nu am, iar prietenii de la bloc mergeau fiecare pe la casele lor când venea seara, cărțile au devenit foarte devreme cea mai iubită jucărie. Îmi amintesc că mă gândeam, copil fiind, că aș fi cel mai fericit om dacă aș putea trăi citind povești, la vremea aceea nu mă gândeam că aș putea și scrie. Sigur, scriam compuneri pentru ora de română, aveam un carnețel vocabular în care scriam poezii cu rimă sau copiam propoziții întregi din cărțile pe care le citeam. Le copiam și mă gândeam ce frumos ar fi să pot scrie și eu așa.
Prin liceu am început să mă gândesc serios că aș putea să fac o meserie din treaba asta cu cititul, cu cărțile în general. Și mama îmi spunea mereu „științele exacte nu-s de tine, tu ești cu povestitul, cu visarea” și cum facultatea de povești nu există (ce minunat ar fi să fie!) am ajuns la Litere, la Cluj. Primul meu job a fost tot printre copii, m-am angajat profesoară de engleză la o grădiniță. Greu mi-a fost la început pentru că uitasem să vorbesc cu copiii, le uitasem limba, dar odată ce m-am reobișnuit, a fost extraordinar. În fiecare dimineață simțeam că intru într-un cocon miraculos guvernat de cu totul alte legi decât cele ale oamenilor mari. Printre copii trebuia să fiu mereu fresh, să mă reinventez, să nu trișez niciodată. Asta e extraordinar când trăiești printre ei, te simt imediat dacă încerci să fentezi și ți-o spun verde-n față.
Când l-am avut pe al meu a fost și mai bine. Aveam deja tot arsenalul de povești astfel că joaca a continuat și acasă și inevitabil a venit și momentul în care a trebuit să inventez pentru el povești noi, nespuse de nimeni. Așa s-a născut prima poveste, Crocodilul cu buzunare, apoi prima carte, Povești cu nasturi.
Îmi place teribil joaca asta cu cuvintele, magia pe care poveștile o produc asupra noastră, poate pentru că e ceva atât de fin și fragil, o poveste nu se vede, nu se poate pipăi, dar ce minune e să te pierzi în ea!
Până în prezent degetele mele sunt veșnic mânjite cu cerneală și da, oamenii mei preferați sunt copiii.
Publicații
Eu, Max și maximonștrii – caiet de activități, Ed. Arthur, 2014
Povești cu nasturi, Ed. Via, 2014
Visul licuriciului, Ed. Via 2015
Pălăria bunicului meu, Ed. Via, 2016
Ceasornicăria lui August, Ed. Via, 2020
Colaborări
Revista Fabulafia
Nume de cod Flash Fiction, Antologie Literomania de proză scurtă, Ed. Paralela 45, 2019
