Close Sidebar
Type & Hit Enter To Search

Așa cum v-am prevenit, pe 25 noiembrie a avut loc la Hanul lui Manuc o dezbatere organizată de Prof21, care ne-a sunat foarte bine. Așa că am trimis-o pe Magda noastră Bunea să vadă care e treaba.

Ce știm e că i-a plăcut, că n-a putut să rămână observator și s-a implicat activ, iar mai jos sunt notițele ei.

„Fiind noi înşine educatori vii, cu atitudine, dar bine informaţi, care au curajul, ştiinţa şi responsabilitatea să poarte un dialog neutru, dar onest pe teme care preocupă societatea, deci şi pe elevi, abordarea acestor subiecte trebuie făcută din perspectiva unor adulţi cărora le sunt clare subiectele şi obiectivele dialogului pe care îl au cu elevii pe teme sociale, dascăli atenţi şi conştienţi de efectul unor astfel de discuţii asupra formării discernământului viitorului cetăţean. Conectarea şcolii la subiectele socialmente vii e necesar să fie făcută cu implicare, dar fără părtinire, cu emoţie asumată, dar totodată cu obiectivitate” – cam aşa ar putea fi formulat pe scurt răspunsul la întrebarea care a constituit subiectul dezbaterii de săptămâna trecută la care am fost invitaţi de către organizaţia Prof21.

dezbatere prof21

Ne-am bucurat să cunoaştem o comunitate ea însăşi vie şi responsabilă, deloc predispusă la „politica struţului” la care se făcea referire în prezentarea evenimentului: „Dar pentru a satisface principiul neutralității trebuie să adoptăm politica struțului? Bineînțeles, nu construim o școală modernă dacă susținem luările de poziție partizane, dar nici dacă băgăm capul în nisip și așteptăm ca subiectele vii să se stingă. De aceea, Comunitatea Prof21 promovează un profesor căruia îi pasă, deopotrivă un educator implicat și un cetățean responsabil.”

De altfel, întregul demers al Prof 21 este orientat pe a familiariza actorii implicaţi în actul didactic cu metode noi, care să aplice principii de succes care pornesc de la faptul că elevul nu mai este considerat un „recipient”, ci un partener: educaţia bazată pe proiect, interdisciplinaritate, educaţie nonformală, dezvoltarea gândirii sistemice, educaţia prin prospectarea de scenarii – aşa cum a reieşit din prezentarea proiectului făcută de către Ana-Maria Paladus şi de  Bogdan Gioara.

„Zis şi făcut” – adică cele afirmate mai sus au fost puse în fapt chiar prin dezbaterea respectivă: cele trei „subiecte socialmente vii” au fost discutate nonformal, în mici „comunităţi ad-hoc” formate din membri cu pregătire şi activităţi diverse  – profesori, activişti în educaţie clasică şi nonformală, oameni de presă, oameni de comunicare, inspectori şcolari etc. – asigurându-se astfel diversitatea punctelor de vedere. În plus, cei nouă membri aflaţi la cele zece mese de discuţii s-au mutat de la o masă la alta, astfel că, practic, nicio idee nu a rămas… fixă! A rămas aceeaşi doar câte o persoană, la fiecare masă – era „gazda”, facilitatorul dialogului, şi, de asemenea, „memoria rezultatului”: nota abordările valoroase care păreau în discuţii. A fost un proces viu de căutare de soluţii pentru cum pot fi abordate cele trei teme – ele însele vii, pentru a asigura o clarificare reală pentru elevii bulversaţi de informaţii adesea contradictorii din mass media, familie şi comunităţi.

Subiectele pentru care s-au căutat modalităţi optime de abordare cu elevii au vizat: tragedia din clubul Colectiv – rock, satanism, responsabilitatea autorităţilor; criza refugiaţilor şi terorismul;  schimbările climatice şi responsabilitatea personală. Mi-a plăcut că, imediat ce au fost anunţate, participanţii au atras atenţia că tema doi e nefericit formulată: nu există o legătură între imigranţi şi terorism.

Am luat parte la trei astfel de mese de dezbatere. Ca om care se ocupă de mulţi ani de coaching, cred că am adus de fiecare dată un plus de atenţie, de conştientizare a responsabilităţii şi de explorare a creativităţii în paleta de alegeri pe care o are fiecare. De exemplu, în cazul algoritmului de urmat pentru a putea genera perspective valabile de aplicat în dialogul cu elevii – Pentru ce abordăm acest subiect? Ce rezultat dorim să avem? Sau în cazul obiecţiei că nu ai cum să motivezi material copilul: „Ce recompensă să îi dai ca să îl faci să strângă materiale reciclabile?” Păi ai posibilitatea să îi oferi rolul de erou într-o poveste: cel care salvează planeta! O contribuţie preluată şi în sumarul de bune abordări a fost cea prin care am invitat comesenii să observe poziţia pe care ne situăm noi înşine în abordarea temelor. Spunem adesea „noi ne chinuim să îi facem să conştientizeze” şi verbul în sine ne poate face să detestăm de fapt acţiunea – cui îi place să se chinuie? Or, dacă am formula „avem ocazia să îi facem să conştientizeze” motivaţia personală ar creşte – şi pe bună dreptate: ocazia să formezi un om este o onoare rară şi extraordinară!

În prezentarea programului serii de dezbateri era acest paragraf: Pentru profesorii „cu atitudine”, implicați și responsabili, tratarea în școală a subiectelor socialmente vii trebuie să devină „o artă”. Ei trebuie să arate deschidere de spirit față de complexitatea problemelor, diversitatea valorilor și pluralitatea intereselor, dar, în același timp, evitând cu finețe argumentele dogmatice și opiniile gata fabricate, care apar inevitabil când actualitatea agită spațiul public. Am avut ocazia să constatăm că majoritatea participanţilor încep să stăpânească această „artă”. Mi-a plăcut mult o doamnă profesor care a explicat cum pot fi preluate cu folos în dialogul pe astfel de teme sensibile perspective din predarea armoniei!

Organizatorii ne-au asigurat că toate cele discutate vor fi adunate şi puse la dispoziţia celor interesaţi pe site-ul Prof21.

Magda Bunea, coach

Magda are un bun dialog cu mediul educaţional – şi chiar un efect bun! Atelierul ei de coaching în comunicare, NESTworking, a fost extrem de apreciat în cadrul programelor de instruire ale Teach for Romania, iar metodele au fost aplicate cu success la clasă, cu elevii.

Start the conversation

Success
Your comment is awaiting moderation.