Close Sidebar
Type & Hit Enter To Search

de Alexandru Patrinichi

„Viitorul nu este întotdeauna roz. Războiul nuclear va distruge lumea! Dar TU şi cu familia ta puteţi supravieţui acestui cumplit conflict nuclear! Înscrieți-vă acum într-unul din buncărele VaultTec! Avem peste două mii de buncăre în toată lumea şi fiecare poate adăposti până la trei mii de oameni!”. Acestea au fost cuvintele care i-au făcut pe oameni să spere că vor găsi o viaţă mai bună. Of, dar cât s-au înşelat! „Întrerupem programul pe care îl urmăreaţi pentru nişte ştiri importante: buncărele 273, 1739 şi 759 au fost distruse. Doar în această săptămână, au căzut 50 de buncăre din cauza unor revolte sau pentru că au fost abandonate”.

Televizorul urla în continuare, însă omul care se uita deja îl ignora. Era slab, destul de înalt, purta un costum albastru cu numărul 101 pe spate și ochelari dreptunghiulari. Nathan, căci așa îl chema, se gândea la câţi oameni mor în fiecare zi din cauza acestor mincinoşi: cei care le-au promis o viaţă mai bună. „E timpul să ne jucăm de-a supravieţuitorii şi să nu mai contăm pe escrocii ăştia”, se gândi Nathan, hotărând să acţioneze la noapte.

Buncăr 101, 9.6.2058, ora 0:00

Fiecare locuitor al buncărului avea propriile obiecte cu care să se apere dacă ieşea să exploreze: o puşcă, un cuţit de luptă şi nişte provizii. Deşi niciun om nu avea voie să iasă din buncărul 101, aceste unelte existau într-un seif secret. Nathan se duse la seiful său şi introduse combinaţia: „101”. (Întotdeauna combinaţia era numărul buncărului.) Îşi luă puşca, cuţitul şi proviziile şi se gândi cum ar putea să deschidă trapa. Îi veni o idee. Se duse uşor spre celălat capăt al buncărului şi trase un glonţ în sus. Imediat alarma porni şi toate gărzile se îndreptară către capătul opus. În acest timp, Nathan se strecură până la trapă şi ieşi fără ca cineva să-şi dea seama.

Merse cam o oră şi apoi văzu ceva ce îl şocă complet: lumea arăta exact la fel ca înainte ca oamenii să înceapă să trăiască în buncăre. Nu îi venea să creadă. Tot timpul îşi imaginase cum arăta lumea de dincolo de trapa de fier – o lume distrusă, cu multe clădiri în ruină şi monştri mutanţi. Se gândi la toţi exploratorii curajoşi de la televizor care „explorau lumea de afară”, dar îşi dădu seama că totul era fals. A fost momentul când Nathan Rivet, un tânăr de 19 ani, s-a maturizat.

Locul perfect ales de Nathan pentru a spiona era după gardul unei vile imense. De acolo se auzeau vorbele celor care locuiau înăuntru. Nathan știa că, dacă l-ar fi găsit vreun paznic, l-ar fi omorît.

— Hei, nu credeţi că ar trebui să îi lăsăm afară măcar pe liderii buncărelor? îşi dădu cu părerea unul dintre oameni.

— Eşti nebun? Oamenii de rând din buncăre îşi vor da seama că e ceva la mijloc.

— Da, are dreptate.

—  Hei! Ce cauţi tu aici?

Însă această voce o auzi chiar lângă el… Îşi scoase puşca, dar era prea târziu. Un sunet puternic străbătu liniştea din jur şi Nathan simţi o înţepătură în piept. Îşi scoase staţia de comunicaţii, ce îl avea la celălat capăt pe liderul buncărului, şi spuse cu ultima suflare:

— Misiune îndeplinită. Totul era o minciună!

(povestire scrisă la atelierul de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti)

scriere creativa copii

Start the conversation

Success
Your comment is awaiting moderation.