Close Sidebar
Type & Hit Enter To Search

de Alexia Nicole Olteanu

1
Bună, eu sunt Fillip. Sunt un poliţist, dar în curând aș putea să-mi pierd slujba. Am un caz de rezolvat: trebuie să-lgăsesc pe şeful Clubului Traficanților de Vise. N-o să pot. Nimeni nu i-a văzut. Toată lumea zice că poţi să-i găseşti doar în vise, la 10.000.000.000.000.000.000.000.000 de ani. Am un mic ajutor, o fată pe nume Rami. Suntem o echipă de când am început serviciul.

2
Îi ştiu pe nişte poliţişti care mă urmăresc fiindcă sunt şeful mafioților de la Clubul Traficanților de Vise. Ei nu ne-au văzut niciodată, dar noi – da.

3
Într-o zi, totul s-a schimbat. Poliţistul Fillip s-a dus pe strada Viselor.

4
Încă încerc să-i găsesc. Mă plimb pe strada Viselor. Oricine ar căuta aici mafioţii de vise.

5
Pe stradă, Fillip văzu o umbră și începu s-o urmărească. Umbra a intrat într-o încăpere uriaşă. La un moment dat, Fillip s-a împiedicat, făcând zgomot. Umbra şi-a dat seama că cineva sau ceva o urmărea, iar Fillip şi-a dat seama că umbra l-a văzut, aşa că a fugit. A mai observat că era unul dintre mafioţi.

6
Cineva m-a văzut. Sigur a fost un poliţist. Ce o să-i spun şefului!? Sigur se va supăra pe mine.

7
Le-am văzut ascunzătoarea. Acum ştiu unde să vin. Dar ei mă cunosc. N-o să pot intra nedescoperit. Dar stai! O am pe Rami. Ea se pricepe la costume. Nu mă mir că e ajutoarea mea.

8
Eu îl ajut mereu pe Fillip. Sunt mâna lui dreapta, dar în acelaşi timp sunt şi cea mai bună prietenă a lui. Acum ne pregătim. Ne îmbrăcăm, ne costumăm, ne înarmăm. Trebuie să fim rapizi.

9
Eu cu Rami ne pregăteam. Totul era gata. Când ne-am uitat în oglindă, eram alte persoane. Când ne-am urcat în maşină, ne era un pic frică.

10
Echipa ajunse acolo și intră fără nicio problemă. Toţi se uitau ciudat la ei, dar Fillip şi Rami îşi continuară drumul cu bărbia sus.
− Voi cine sunteţi? întrebă unul dintre mafioţi.
− Noi suntem „cei noi”, iar Fillip făcu cu ochiul.
− Nu ştim nimic despre voi!
− Nu pot să cred că şefu’ nu v-a zis de noi. O să se supere că nu l-aţi ascultat.

11
Până la urmă, ne-au lăsat să trecem. Eu și cu Rami tremuram din tot corpul. Am încercat să căutăm un tip care părea mai de treabă. Într-un colţ întunecat am găsit pe cineva.
− Ştiţi unde îl găsim pe şefu’? întrebă Rami.
− Pe scări în sus, la dreapta şi intraţi în camera cea mai mică pe care o vedeţi. Şi când zic cea mai mică mă refer la înălţime.

12
Fillip şi Rami urmaseră instrucţiunile, dar nu ştiau de ce şefu’ stă în camera cea mai mică şi nu în cea mai mare. Când ajunseră pe hol, Fillip văzu douăzeci de camere numerotate. Toate erau la fel. Aşa că s-au împărţit astfel: Fillip intră în camerele de la 1 la 10 şi Rami în cele de la 11 la 20. Dar în fiecare cameră era exact acelaşi lucru: un om care stătea pe un scaun la birou. Nu ştiau unde e şeful.

13
Oare ce o să facem acum? Nici eu, nici Rami nu ştim ce o să se-ntâmple.

14
Am o idee. Trebuie să-i spun şi lui Fillip. O să fie super fericit.
− Fillip, ar trebui să le dăm un test.
− Şi ce-ar trebui să-i întrebăm?
− Un poliţist adevărat ar şti. Gândeşte-te.

15
− Vreau să-mi arătaţi semnul din naştere, zise Fillip cu un ton nervors, dar fericit că va afla cine e adevăratul şef.

16
Fiecare avea alt semn, dar nu-i poţi păcăli pe poliţişti. Toată lumea ştie că şeful nu are nici un semn de naştere. Singurul care n-a venit a fost cel din camera 7. Aşa că eu cu Rami l-am arestat.

17
A fost o superaventură. Mă bucur că sunt colega lui Fillip!

(povestire scrisă la atelierul de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti)

Start the conversation

Success
Your comment is awaiting moderation.