Close Sidebar
Type & Hit Enter To Search

Adina Rosetti ține la Academia Motanov atelierul de scriere creativă pentru copii între 10 și 16 ani. Poate știți deja că Adina e scriitoare și jurnalistă, a publicat la Curtea Veche un roman – Deadline (2010), o carte pentru copii - Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul (2014) și o carte de proză scurtă - De zece ori pe buze (2015).

Am întrebat-o una, alta aporopo de a patra ediție a atelierului, care începe toamna asta. Înscrierile sunt deschise. Detalii aici.

1. După trei ediţii de atelier de scriere creativă pentru copii şi o şcoală de vară secretă, ce s-a modificat în felul în care priveşti atelierul?
Am învăţat mai multe despre copii şi despre scris. Sincer, la început nu credeam nici eu că se poate scrie pe loc, având o temă dată… Mie mi-ar fi foarte greu să fac asta. Dar copiii mi-au arătat că se poate, că poţi să-ţi chemi creativitatea şi să te joci cu ea. Am învăţat să improvizez mult, pentru că nu toate exerciţiile se potrivesc oricărui grup de copii. Am mai învăţat şi că fiecare grup e diferit şi are dinamica lui proprie. Am învăţat şi că nu au răbdare să asculte prea mult lucruri pur teoretice şi că cel mai bine se învaţă ceva în joacă. Cel puţin la şcoala de vară „secretă” am renunţat de multe ori la notiţele cu care venisem de acasă şi am improvizat la faţa locului exerciţii şi idei noi, inspirate de ceea ce-şi doreau copiii.

2. Despre ce le place copiilor să scrie?
Cel mai mult le place să inventeze întâmplări fantastice. Să reinterpreteze basmele, aducând personajele în realitatea în care trăiesc ei (să vedeţi cum caută zmeii prinţese pe Zoozle, un portal magic de căutare copiat după Google). Le plac interviurile imaginare cu personajele lor preferate din filme şi cărţi. În scrierile băieţilor se strecoară aproape întotdeauna câte o sabie laser sau o maşinărie complicată (Insecto-Sopârlo-Maşina 9000). O fetiţă i-a luat un interviu fictiv scaunului nr. 13 din Ateneul Român…(ambele aici) Am avut şi scrisori de dragoste adresate felului de mâncare preferat (pizza) sau scenarii de film suprarealiste cu iepuraşi obezi.

3. Ce li se pare mai greu de învăţat?
Am încercat să predau nişte noţiuni de jurnalism narativ şi eseu personal şi aici mi se pare că ne-am împotmolit puţin. Ideea că nu trebuie să se abată de la realitate nu li s-a părut prea grozavă. Li se pare greu să scrie despre ei înşişi, pentru că li se pare că în imaginaţie se întâmplă întotdeauna lucruri mai … „amazing” (ca să-l citez pe un băieţel) decât în realitate.

scoala de vara de scriere creativa

4. Ce le place să citească? Cum reacţionează la temele celorlalţi?
Lecturile puştilor „din ziua de azi” sunt destul de diferite faţă de cele de pe „vremea noastră”. Mulţi dintre ei sunt entuziasmaţi de fantasy-uri şi SF. Am tot promis că o să mă apuc să citesc Stephen King ca să ţin pasul cu ei. Neil Gaiman, Roald Dahl şi Michael Ende se află pe lista autorilor pentru copii preferaţi. Harry Potter şi Hunger Games sunt în top în jurul vârstei de 12 ani. Dar am avut şi o fetiţă în clasa a şaptea care citea Nostalgia lui Cărtărescu şi poezii de Gellu Naum.

5. Care sunt momentele tale preferate din atelierele de până acum?
Mi-e greu să aleg nişte momente preferate. Întotdeauna ne distrăm şi râdem mult. Poate cumva momentul de final, în care copiii primesc revistele cu poveştile scrise de ei şi sunt extrem de mândri şi bucuroşi, îşi dau dedicaţii şi autografe şi în aer pluteşte o mare emoţie. Mi se pare frumos că leagă prietenii care pornesc de la dragostea pentru cărţi şi poveşti şi unii dintre ei continuă să ţină legătura şi după atelier.

Apasă fără frică

Start the conversation

Success
Your comment is awaiting moderation.